Spre apus
Tu chipul ți l-ai îndreptat
Rămân sisific blestemat.
Fără tine alături
Nici amarnicul zâmbet
Nu se va opri din plânset.
Fără tine viața
Este vreme de furtună
Sau o noapte fără lună.
Îmi voi face foc,
Înghițit de întuneric
Rămân eu singuratic…
Căutăm un fals balans
Sub nebune acorduri de viori,
Privindu-ne … mă trec fiori
În spirale largi de vals.
Înconjurați de-un aer gri
Sclipiri vagi și argintii
Sună strigătele amintirii;
Romane lupte între egouri
Până la adâncul eros,
Între ploi și arșițe,
Ne alergăm prin vițe
Înspre liniștea din haos.
Nu se-acordă importanță
Din lipsă de comunicare
Dăm din mâini în disperare
Fără sa găsim portanță.
Adormit pe nisip te întinde,
În fina îmbrățișare te cuprinde
Glas de valuri îți surâde
Adierea-i te surprinde.
Arde zâmbetul de soare
Din adâncurile albastre
Duiosă te privește, mare…
Iubire de păsări călătoare.
Pescăruși acum s-au dus
Din lacrimile de apus…
Sihastrul orizont mi-a spus
De griji să nu fiu supus.
Și mă iei cu tine-n zbor
Din hamacul din pridvor,
Fată blondă – al meu amor,
Fără tine aș muri de dor.
Tot ce simțeam
M-ardea, strivea,
M-arunca, distrugea,
Oricând și pretutindeni.
Nu mai simți durere,
Când larma ce îmi umple
Sângerândele urechi
Rămâne o iluzie stinsă.
Și ai vrut să mi te apropii
Emoțiile să-mi răcești,
În speranța că amintirile
Zâmbetu-mi vor dobândi.
Poate lacrimile au șters
Sclipirea ochilor de-azur
Când ai fugit cu sufletul,
Totuși, nu-i așa de rău…
Hei! Hei! Cui îi pasă?
Nu-i așa că viața e frumoasă?
Vreau să urlu, dar ce contează?
Nu-s răzbunător, negrul mă așază.
Nu simt ură, nici măcar chemare
Când nici inima puls nu mai are…
Nu sunt mort! Nu sunt mort…
Vreau să plâng și am chef de tort.
Hazliu că încă mai țin la rimă,
Aș vrea să cad într-un duel de scrimă.
Ah! Frâu liber dau eu mâinii,
Spre dezamăgirea rațiunii.
Și nu mai tace totul, încontinuu
Cumva rămâne-n liniște, afurisitu’
Ce se întâmplă cu toată a mea iubire?
Nu vreau să o prefac în nesimțire…
Pare-mi-se că sunt laș,
În această realitate
Pentru a te pierde așa,
Într-o gri eternitate.
De la străini, iar la străini
E o durere așa adâncă…
Ca rupt din rădăcini,
Sufletu-mi aruncă.
Acum râd și-mi amintesc
Nu-i întâia oară astfel să sfârșesc
Alte muze, zâmbete și sărutări
Răcit în durere am rătăcit.
În cădere căutăm noi zborul
Orbi în emoții ‘ndepărtate
Tot lovind din parte-n parte
E-un înalt adânc iubirea.
La noi soarele răsare…
Ignoranța somnului cel dulce,
Vesel ne e visul cel rece.
Rutină binefăcătoare
Lumina urcă într-una
Tu, răpusă de-a zorilor mreje.
Captivă între două peisaje,
Pentru tine apune luna…
Împlinire în admirație
Dintr-o liniște distantă,
Sfântă noapte te alintă,
Regină peste împărăție.
Și cu voalul tău de pace
Ne păzește începutul
Păsările încep concertul,
Calm vânt cu răbdare zace…
Scufundat în întuneric,
Strâng împrăștierea lumii.
Solitudinea îmi spulberi
Suspinând la mine în brațe.
Safirică sclipirea ochilor
Sugrumând a ta îmbrățișare,
Stupide zâmbete exacerbate
Sufletelor am îngăduit.
Suspansul lumii noastre întregi,
Seceta pustiului din noapte,
Arzătoare sărutări mă înec,
O sinceră și grea descătușare.
Stăm singuri amândoi,
Solemni stării de sălbăticie
Suspin strigând spre stele
De spintecătoarea teamă să-ți grăiesc.
Surprind căderea astrelor,
Suspecte semnalizări de sus
S-ascult șoaptele de ape
Și șuierul din vânt să îl ascult.
Simpatică mi-e spaima
Sortirii la înstrăinare,
Spulberi orizontul de speranțe,
Sinceră realitate desenezi.
Simplă sfera de emoții,
Sadică făclie a închipuirii,
Stimabilă iubire, ajutor,
Sălășuiesc în fragedă beție.
Surprind rubin de asfințit
Savoarea căldurii tale,
Sirop al sfintei ascensiuni,
Sinceră și tristă îmbălsămare.
Întâlnesc ființă dansând
Într-o ceață muzicală,
În viața-mi dă năvală
Strângându-mă de gând.
Prin ruinele caligrafiei
Crapă unduirea mâinilor
Plâng frânturile sculpturilor
Sub repulsia inerției.
În podul palmei e deșert.
Adiere printre degete,
Furnicăturile amorțite
Alungat-au chipul ce aștept.
În strânsoarea pumnului
Ies prin palmă degetele
Și se scurge sângele
Peste dealurile apusului.
Scot inima din coaste,
Sincer ți-o ofer în palme
De iubire și blesteme
Să spună și s-arate.