Din tunelul înnegrit
Ascuns la umbra munților
Sub privirea codrilor
Lângă șine-am poposit.
Mângâind trenul ruginit
Cu suflet de cărbune stins
De mușchi cald și verde prins
Trecut-a timpul osândit.
Clinchete de balamale
Trist suspin de clopoțel
Pierit-a sufletul din el
Sub nopțile abisale
Țăcăne ceasul tic-tac, tic-tac
Casc, dar gândurile nu-mi mai tac
Sună fluierul de atac
Dar vântul e uscat și cerul e opac.
Sfârșitul vine relaxat
Sictirit, se lasă așteptat
De emoție deshidratat,
Pe masă stau abandonat.
Cerneala pe foi cernea
Să spargă amintirea,
După haos zbiară mintea
Când mă-njunghie liniștea.