Bulevardul este înconjurat
Stânga, dreapta, de zidul betonat,
Tăcerea se alătură plimbării
În concertul cu jazzul negării.
Frigul a păstrat intact orașul,
Ce credeam cândva ruină, lașul!
Același drumuri și aceași ceață
Dispar cu visul la dimineață.
Sper să găsesc un sfârșit departe,
La pas, pe străzile pustii în noapte,
Coloanei nesfârșite de lumini
Stele lucinde ochilor senini.
Am așteptat iarna să sting focul
Dragostei ce a pornit incendiul,
Munți de cenușă am de măturat
Cât toate clipele de neuitat.
Să-mi fie frig nu să-mi fiu pustiu
Prefer ca în durere să fiu viu
Pierdut în cimitirul de lacrimi,
Cavouri, cruci, regrete și patimi.
Plâng cu 8 înaripații fumul
Orbitor născut demult din viciul
Fumând dependența de durere
Din pasiunea de distrugere.
De obrajii roz atârnă țurțuri
Monumente dispărute-n simțuri
Cine să le-ofere alinare?
Glorie celor încă în picioare.