Firav

Sufletul stă orb, stă nemișcat
Într-un întuneric delicat.
Lumina lui l-a înecat
Înlănțuindu-l în păcat.

Dorința stoarsă, lunecând,
Într-un abis recidivând,
Forma chipului și-a rătăcit
Și reflexia i s-a răcit.