Trosnesc lemnele, scânteile sar,
În jurul nostru umbrele tresar,
Dansează-n luminișu-ntunecat,
Într-un codru tăcut și nemișcat.
Acum pleci. Pleci? Și focul vrei să-l stingi?
Când frigul nu mai poți să îl distingi
De căldura noastră ce a fost?
De arzândul nostru adăpost?
Lasă-mă să-l apăr, să ard cu el,
Lacrimile-mi să le șteargă fidel,
Primind lumina ce vrei să strivești,
Să nu văd cerul sub care tu ești.
Fugi! Eu cu întunericul voi fi,
Pentru dragostea mea mă voi jertfi,
Codrul arzând, poiana strălucind,
Ochii mei după tine năucind…