Întins în brațele mele
Cadavrul unui eu apune.
Căutându-și liniștile
Încet, încet, se descompune.
S-a-ntors din război, din pustie,
Tremurând tot, dar împăcat,
Triumfător în pribegie,
Rănit și dezumanizat.
Doar zâmbetul îi va rămâne,
Dar și acela se va fi dus.
Se va fi stins privind cu mine
Când zâmbetul meu va fi apus.