Amintirea e păstrată
Vie-n globul de zăpadă.
Zgâltâind zânele gheței
Peste oamenii străduței.
Este doar un oraș uitat
Un glob de sticlă inundat
Scos din momentele vieții
Să curme setea tristeții.
Rotație de bolovan,
Zorii primei zile din an
Mai țin haosul adormit
În anul ce s-a istovit.
Un zâmbet îmi mișcă fața
Lumina de dimineața,
Sisif e singur fericit
În liniștea la răsărit.
Nici păsările nu cântă
În secunda cea înfrântă,
Nici inima nu mai bate
Pentru visele pătate.
Stând la pervaz, iarna plânge,
Frigul se stinge, nu ninge.
Sfârșitul este iminent
E moartea oricărui moment.
În bibliotecă, printre cărți,
Mângâiat de praf și de morți
Este globul amintirii
Cu ninsoarea nemuririi.