O oglindă bântuie în jurul meu,
Oriunde-aș privi, acolo e mereu.
Atârnă greu prezența-i nemiloasă
Așteptând liniștile să-mi descoasă.
Între Dumnezeu și mine, când privesc,
În continuare viața să-mi trăiesc
Cu reflexia rece ce apasă
Peste suferința păcătoasă.
Și i-am zâmbit de-atât de multe ori,
În urma tragicelor ei orori,
Ciobul ce durerea îmi surprinde
Îmi destinde clipele murinde.
Doar aceste clipe pentru el contează
Și în el, reflexia mea cedează,
Mai câte-un ochi, mai câte vreo arteră,
Restul realității nu mai speră.
Ale dubiilor dulci merinde
Pe toate oglinda le surprinde,
De la frunte până la picioare
Toat-oglinda e un fum și moare