Adio calda mea iertătoare mângâiere,
Eu de multă vreme nu m-am mai putut ierta.
Odihnească-se sărmana inimă, moarta.
Când, unde și de ce-ai muri, cu a mea vedere?
Adio caldă lacrimă ce te-ai spart căzând,
De pe obraji tu te-ai grăbit să sari azi-noapte,
Noapte plină de strigăte, plină de șoapte.
Buzele-au tăcut spre dimineață sângerând.
Adio caldă vocea ta încântătoare
Cu ecoul ei profund și moale.
Râsul meu este acum numai note goale.
Poate lângă mine ești, dar nu știu… și doare.
Adio caldă fragranță de flori și soare,
Și pe vânt nebun, tot tu mai adus acasă,
Acum, pe pat întins, te rog, încet mă lasă.
Speram să plouă, dar acum speranța-mi moare.
Adio caldă apă ce-mi purifici trupul
Am fost cald și eu cândva, acum sunt însă rece.
Stăteam și admiram Mărețul Timp cum trece,
Ucis-ai gândul, mângâiat-ai putred corpul.