Motivul n-o fi existat vreodată
Și nu aveai ce să mai ucizi oricum.
Nici clipe, nici amprente, niciodată
Mâinile prin mâine ți se scurg acum
Cu viu ecou răsună-n tot orașul
Cea din urmă atingere de unghii.
E la pământ, e mort acum ostașul
Înălțând al tău mormânt pe pârghii.
Se-ntărește sângele pe corp prelins,
Trosnesc oasele și mușchii se întind
Sfâșiindu-se după amorul stins
Al umbrelor pierdute ce pretind.