Poezii, Ziua salvării

Nu mai cred nimic

Praf pe masă se depune,
Lumânarea tot mai arde
Orizont închis, birou obscur
Nu-ți doresc să te întorci…

Am puterea de-a privi
Către apusul dorințelor,
Dansând pe putredul parchet
Al acestei vieți în scenă.

Nu găsesc substanță,
Cuvinte umplute de vid,
Dar vorbesc, rostesc nisip.
Oricum tot se va uita…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *