Tot ce simțeam
M-ardea, strivea,
M-arunca, distrugea,
Oricând și pretutindeni.
Nu mai simți durere,
Când larma ce îmi umple
Sângerândele urechi
Rămâne o iluzie stinsă.
Și ai vrut să mi te apropii
Emoțiile să-mi răcești,
În speranța că amintirile
Zâmbetu-mi vor dobândi.
Poate lacrimile au șters
Sclipirea ochilor de-azur
Când ai fugit cu sufletul,
Totuși, nu-i așa de rău…