Hei! Hei! Cui îi pasă?
Nu-i așa că viața e frumoasă?
Vreau să urlu, dar ce contează?
Nu-s răzbunător, negrul mă așază.
Nu simt ură, nici măcar chemare
Când nici inima puls nu mai are…
Nu sunt mort! Nu sunt mort…
Vreau să plâng și am chef de tort.
Hazliu că încă mai țin la rimă,
Aș vrea să cad într-un duel de scrimă.
Ah! Frâu liber dau eu mâinii,
Spre dezamăgirea rațiunii.
Și nu mai tace totul, încontinuu
Cumva rămâne-n liniște, afurisitu’
Ce se întâmplă cu toată a mea iubire?
Nu vreau să o prefac în nesimțire…