Lung e șuierul din șine
Tren trecând prin noapte
Reflexia-n geam să mă aline,
Din neagra pustietate.
Dulcea ta visare
Nu trezește inspirație,
Chinuitoare așteptare
Nu ajută în creație.
Și ezit, ezit și iar ezit
Nebună cumpăna gândirii
Demult stiloul s-a oprit,
Așteptând bătaia inimii.
Nu mai am cum să-ți vorbesc
Tremur când bate ceasul
Și mi-e teamă că surzesc
Și nu îți mai percep glasul.