Pentru că ai vrut, te-am lăsat.
De bună voie ai plecat.
Prezentul încă îl amân,
Nu mai am unde să rămân.
Fără văz ce cer să privesc?
Deasupra-ți stele strălucesc.
Furtuna nu a mai venit…
Ce mai e de auzit?
Chiar și de suflet m-ai răpit,
Rămas în amintiri, cârpit…
Nesilit, soarta îi urmez,
Pământul gol să îl calmez.
Surd, orb, mut, paralizat
Moartea am tot așteptat
Doar suflul uscățiv să mi-l ia
Să se sperie până și ea.
Din tot, doar eu sunt ruinat.
Doar zâmbetul mi l-am păstrat,
Credința într-un Dumnezeu
Ce în mine nu mai crede.