Departe bat clopotele
La orizont norii negri se adună,
Gândul, din mine pierdut, să îl răpună,
Furtuna să lupte cu a mea furtună.
Îndelung bat clopotele
Ce Vânt o fi adus acest întuneric
Ca un psihastenic pe un câmp edenic,
Să mă zvârle, să mă frângă pururelnic?
Temător bat clopotele
Lovindu-mă de arbori groaza trăirii,
Incertitudinea supravietuirii,
Îi ofer menirii sclipirea privirii.
Prea târziu bat clopotele
Plouând, flugerând, tunând primesc impactul
Antractul e murind, rescriindu-mi tactul
Inaintând prin aste înfrâng abstractul…
Bat clopotele și eu râd