Prin pădure nu bat brize.
Merg prin ceață pe-o cărare
Ce se pierde pe sub frunze,
Soarele… nu mai apare.
Mă cuprinde o grea gheață
Ce și brazii a învelit.
Doar versantul e în față
Și de gnozii sunt părăsit.
Vântul a mă izgoni dorește
De sub crestele de stâncă reci.
Cu lanțuri mă trage și izbește
În adâncul sufletelor seci.