Străjeri ai stelelor sub zori și asfințit
Empatia zilelor de vară
Curând, cu rând statuile se crapă.
Vânt de secetă e-n zare,
Eram ultimul rămas de strajă
Necunoscut de verile ce au trecut
Țin postura de soldat, aștept salut
Iedera mă învăluie…
Ariergarda va veni?
Rezemat de timp și zori și ploi
Eșuat exil, soldat stâncă zâmbitoare.