Mort printre fantasme vii,
Prin lume lunec veselind
Sub grele reci razele lunii,
Peste acropole îmbătrânind.
Îmbrățișez un codru negru
Cu negura lui a zăpăcirii,
Deși stau cu ochii-n patru
După capcanele luminii.
Ard în focurile trecutului
Ruinele amintirii mele…
Pustia pădure a sufletului
Își întinde adâncimile.