E o răcoare-n zumzetul de voci
Lângă Kretzulescu-n cărămidă.
Pe Calea Victoriei să nu te duci
În a morții căldură floridă.
Trotuarul continuă la infinit,
Iar ploaia nu pare să mai vină.
În secunda timpului nesfârșit
Am pierdut atingerea ei fină.
Un fum pătrunde prin tot orașul ,
Fumul duhurilor ce ard mocnit.
Tot umbla prin București făptașul
Cât negustorii mai dormeau tihnit.
Soarele e colo sus și-așteaptă
Să se scurgă ultimele veacuri.
De prin sfârșit a pătruns o șoaptă
Și vestește-a zăpușelii leacuri.