Scufundat în întuneric,
Strâng împrăștierea lumii.
Solitudinea îmi spulberi
Suspinând la mine în brațe.
Safirică sclipirea ochilor
Sugrumând a ta îmbrățișare,
Stupide zâmbete exacerbate
Sufletelor am îngăduit.
Suspansul lumii noastre întregi,
Seceta pustiului din noapte,
Arzătoare sărutări mă înec,
O sinceră și grea descătușare.
Stăm singuri amândoi,
Solemni stării de sălbăticie
Suspin strigând spre stele
De spintecătoarea teamă să-ți grăiesc.
Surprind căderea astrelor,
Suspecte semnalizări de sus
S-ascult șoaptele de ape
Și șuierul din vânt să îl ascult.
Simpatică mi-e spaima
Sortirii la înstrăinare,
Spulberi orizontul de speranțe,
Sinceră realitate desenezi.
Simplă sfera de emoții,
Sadică făclie a închipuirii,
Stimabilă iubire, ajutor,
Sălășuiesc în fragedă beție.
Surprind rubin de asfințit
Savoarea căldurii tale,
Sirop al sfintei ascensiuni,
Sinceră și tristă îmbălsămare.