Se aude ploaia cum apasă
Cu al ei ropot modest și rece.
În fuga tuturor spre casă
Privirea mea… în a ta trece.
Se repede întunericul,
În ploaie se pierd lacrimile.
Liniștitor de cald sărutul
Îmi acoperă durerile.
Ștergându-ți stropii de pe pleoape
Din zarva lumii te iau în brațe.
Trec pe lângă noi suflete sterpe;
Tu… ai rămas la mine în brațe.