Spintecat de clipele scânteietoare
Ale Vocii grele și neiertătoare,
Alungat din pacea zilei luminate
În umbra grea a caldelor păcate.
Dezrădăcinat de ploaie și de vânt
Putred corp împins pe umedul pământ
Trosnesc crengile întinse către cer,
Către cel ce stă la ceruri grănicer.
Sărăcit de coroana verde a vieții,
De sine însoțit în ciuma ceții
Către jertfa trunchiurilor de lemn,
Iertarea rece a sufletului demn.