Uscăciunea crapă în pădurea prăfuită
Un fulger, o lumină, totul incendiază.
Sudoarea mă cuprinde, mă asfixiază.
Totul arde, flame albastre, purpurii
Totul…totul și nimic…nimic rămâne.
Cărbunele s-a stins, s-a sfărâmat, s-a-ntins
Și vântul încă bate, norii către mine.
Aici a picurat, și acolo și acolo și acuma plouă.
Și vor înverzi din nou câmpiile și pomii
Aștept floarea ce-mi va înflori
Din distrugerea de sine.