Privesc seninul cer de dedesupt
Oglinda gheții unde am ajuns,
Inchiziția gândului corupt
Palatul sufletului a pătruns.
Oglindă-ntinsă pân’ la orizont
Asurzitorul crivăț de safir,
Căutând prin vid chinul din amont’
Să stau în balta sângelui profir.
Îngenuncheat ascult stropii căzând,
Căzând peste albul arctic altar,
Sângele curgând și gheața arzând
Și crapă amintirea de cleștar.
Priviți! Acum oglinda se sfărâm’
Și cad ai orizontului pereți,
Pier clipele de pe acest tărâm,
Pier visele poeților asceți.
Gândul e mort, palatu-i la pământ
Chinul dragostei jertfele vuiesc
Am rupt al sufletului legământ,
Regele e mort, numai eu trăiesc.