Tot norodul se scufundă
În astă sală pustie,
Sub lumina ce abundă
Peste trup, peste jitie.
În liniștea ce s-a lăsat
Voiam să-nceapă concertul.
Te-am așteptat și te-am visat
Ți-am și mângâiat portretul.
În scenă intră orchestra,
Sub cutremur de obuze
Inima mea se claustra
În a patimii meduze.
Răsunat-a prima clapă
Și a destrămat rațiunea,
Poate oasele îmi crapă
Din vitralii, pasiunea.