Azi-noapte tavanul părea la fel.
Totuși, azi-noapte ploua.
Briza ispititoare pătrundea,
Prin geamul întredeschis,
Și mă chema
Către ploaia ce mă aștepta,
Cu brațele larg deschise.
Noaptea aceasta,
Ploaia nu mă mai așteaptă.
Răbdarea ei se scurge,
De pe burlane și acoperișuri.
Nori sătui de-acest potop
Aruncă din lumina caldă a orașului
La mine în odaie.
Disting aceleași colțuri, aceleași umbre,
Pe același tavan.
Totuși, azi-noapte ploua…