lui Camille Saint-Saëns
Departe pe întinderea pufoasă,
Privind prin densa liniște duioasă,
Pe întinderea de nori deșertică
Dansa cu noi iluzia ludică.
Dans macabru peste dunele de nori,
Dormind fără îngeri de atâtea ori
Singur, singur peste-acest tărâm lipsit de umbre,
Păgân dans tribal, maiestuoase cambre.
Încastrat în acel voal de nepătruns,
Ferice miraj și sufletu-mi străpuns
Bătut de vântul stepei nesfârșite,
Abisul alb de inimi pustiite.