Păun pe strada Molière, Poezii

Euridice

Urc pe drumul irosit,
Iar tu cu umbra ta pieriți
Infernului voi să dvoriți
De-a pururi timpul hămesit.

Eu capul nu l-am mai întors.
Cu gândul ce se tot zdrobi
Dorind ce-nseamnă a iubi
M-am dus pe drumul neîntors.

Euridice din Tartar
Știam că nu vei fi venit,
Iubirile de la zenit
Să stea la Hades solitar.

Oare tu ai fost aproape
Sau fluviul Stix așa de mic?
Las amorului totemic
Lira mea să o îngroape.

Acoperă iadul tăcut
Tu, ce ai rămas în urmă
Și cu lacrimile scurmă
Al sentimentului trecut

Am urcat din infern cântând
Cu viitorul secerat,
Sub movul de la înserat
Te-am pierdut timpului iertând.

Prezentul urcă vehement
Efortul tot, un legământ
Călătorind pe-acest Pământ
În marș forțat de regiment.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *