Plouă, plouă liniștit,
Cad picăturile din nori
Călătoresc stoluri de ciori
Peste tărâmul putrezit.
Picături cutreieră
Peste-o casă adormită,
Pustie și rătăcită
În veștmânt de iederă.
Bate picătura-n geamuri,
Mă privește la birou,
Al tunetelor lung ecou
Duce picătura-n versuri.
Pe cărarea cea albastră
Prin pădurea poeziei
Spre ruina agoniei
Merge picătura noastră.
Se prelinge pe obraz
Din albastrul ochilor
A fugit de chin și dor,
La floarea de pe pervaz.
Curge printre petale
Le răpește de culoare,
Curge în pământ și moare
Se pierde-n noroiul moale.