Pierdut în marea sală de concert
Privind din lojele îndepărtate
Alergând prin primul rând incert
Sub zgomotoasa singurătate.
Haotic rupt-am hainele pompoase
Spart-am cufărul din piept plângând
Temător am luat inima din oase,
Pe scenă am aruncat-o suferind.
Se zbate aproape de orchestră
Se zbate sub văzul tuturor
Tot continuă melodia măiastră
Dar s-a înecat de prea mult dor
Am sperat la ultima mângâiere
De la plânsul dulce de viori
Din a pianului lungă durere
Îngrop cei din urmă reci fiori.