Poezii

Păun pe strada Molière, Poezii

Euridice

Posted on

Urc pe drumul irosit,
Iar tu cu umbra ta pieriți
Infernului voi să dvoriți
De-a pururi timpul hămesit.

Eu capul nu l-am mai întors.
Cu gândul ce se tot zdrobi
Dorind ce-nseamnă a iubi
M-am dus pe drumul neîntors.

Euridice din Tartar
Știam că nu vei fi venit,
Iubirile de la zenit
Să stea la Hades solitar.

Oare tu ai fost aproape
Sau fluviul Stix așa de mic?
Las amorului totemic
Lira mea să o îngroape.

Acoperă iadul tăcut
Tu, ce ai rămas în urmă
Și cu lacrimile scurmă
Al sentimentului trecut

Am urcat din infern cântând
Cu viitorul secerat,
Sub movul de la înserat
Te-am pierdut timpului iertând.

Prezentul urcă vehement
Efortul tot, un legământ
Călătorind pe-acest Pământ
În marș forțat de regiment.

Păun pe strada Molière, Poezii

Stare de sevraj

Posted on

Rețin în inimă căldura ta
Din seara ce memoria îmi păta.
Stiloul, mâna, ele tremură
În liniște și în pustiu de ură.

Scris, adevărul este deformat
De însuși sufletul deshidratat
Ce demult rațiunea-mi bombardează
Până râd și membrele-mi cedează.

Dulce chin și mare fericire
Să ucid a ta închipuire,
Ea mă mângâie și plânge mută
Alinând durerea descusută.

Lungă așteptare de a arde
Pe câmpul unde ploua cu darde
Și mă poartă vântul, mă sugușă
Praf la praf, cenușă la cenușă.

Păun pe strada Molière, Poezii

Nopțile iubirii

Posted on

Zgomotul din jur să crape
Și cu el întreaga lume,
Dragostea să ne sugrume
Și trecutul să-l îngroape.

Sub valsul dulcilor șoapte
Liniștea din noi ne cere
O palpabilă plăcere,
Un sărut bolnav sub noapte.

Păun pe strada Molière, Poezii

Miraj

Posted on
lui Camille Saint-Saëns

Departe pe întinderea pufoasă,
Privind prin densa liniște duioasă,
Pe întinderea de nori deșertică
Dansa cu noi iluzia ludică.

Dans macabru peste dunele de nori,
Dormind fără îngeri de atâtea ori
Singur, singur peste-acest tărâm lipsit de umbre,
Păgân dans tribal, maiestuoase cambre.

Încastrat în acel voal de nepătruns,
Ferice miraj și sufletu-mi străpuns
Bătut de vântul stepei nesfârșite,
Abisul alb de inimi pustiite.

Păun pe strada Molière, Poezii

Omagiu dragostei

Posted on

Privesc seninul cer de dedesupt
Oglinda gheții unde am ajuns,
Inchiziția gândului corupt
Palatul sufletului a pătruns.

Oglindă-ntinsă pân’ la orizont
Asurzitorul crivăț de safir,
Căutând prin vid chinul din amont’
Să stau în balta sângelui profir.

Îngenuncheat ascult stropii căzând,
Căzând peste albul arctic altar,
Sângele curgând și gheața arzând
Și crapă amintirea de cleștar.

Priviți! Acum oglinda se sfărâm’
Și cad ai orizontului pereți,
Pier clipele de pe acest tărâm,
Pier visele poeților asceți.

Gândul e mort, palatu-i la pământ
Chinul dragostei jertfele vuiesc
Am rupt al sufletului legământ,
Regele e mort, numai eu trăiesc.

Păun pe strada Molière, Poezii

Doar

Posted on

O clipă, doar o clipă
O veninoasă gripă,
Inima să îmi respire
Doar o ultimă privire.

Doar un minut la urmă,
Fericirea se curmă,
Amarul ultim râset
Minutul doar de plânset.

Scufundat în fotoliu,
Exil către afeliu,
S-a dus fumul din pipă
Pentru ultima clipă.

Păun pe strada Molière, Poezii

Perdea de iederă

Posted on

Cândva doar o cas’ abandonată
Să nu murim noi doi niciodată.
Umbra-i păstrat sub umedă perdea,
Iederă pe ruina ce ardea.

Tu, chip sculptat, marmură crăpată,
Fata ultimului vis vreodată,
Îți pierd privirea sufletului greu,
Trădat, nemângâiat, pătat mereu.

Calda iederii îmbrățișare,
Eterna mea rece ruinare,
Te-ai spart și ai căzut întotdeauna
Tu, eu, noi, cenușa, sunt tot una.

Poezii, Ziua salvării

Adio caldă!

Posted on

Adio calda mea iertătoare mângâiere,
Eu de multă vreme nu m-am mai putut ierta.
Odihnească-se sărmana inimă, moarta.
Când, unde și de ce-ai muri, cu a mea vedere?

Adio caldă lacrimă ce te-ai spart căzând,
De pe obraji tu te-ai grăbit să sari azi-noapte,
Noapte plină de strigăte, plină de șoapte.
Buzele-au tăcut spre dimineață sângerând.

Adio caldă vocea ta încântătoare
Cu ecoul ei profund și moale.
Râsul meu este acum numai note goale.
Poate lângă mine ești, dar nu știu… și doare.

Adio caldă fragranță de flori și soare,
Și pe vânt nebun, tot tu mai adus acasă,
Acum, pe pat întins, te rog, încet mă lasă.
Speram să plouă, dar acum speranța-mi moare.

Adio caldă apă ce-mi purifici trupul
Am fost cald și eu cândva, acum sunt însă rece.
Stăteam și admiram Mărețul Timp cum trece,
Ucis-ai gândul, mângâiat-ai putred corpul.

Poezii, Ziua salvării

Nu doar un Steinway

Posted on

Tot norodul se scufundă
În astă sală pustie,
Sub lumina ce abundă
Peste trup, peste jitie.

În liniștea ce s-a lăsat
Voiam să-nceapă concertul.
Te-am așteptat și te-am visat
Ți-am și mângâiat portretul.

În scenă intră orchestra,
Sub cutremur de obuze
Inima mea se claustra
În a patimii meduze.

Răsunat-a prima clapă
Și a destrămat rațiunea,
Poate oasele îmi crapă
Din vitralii, pasiunea.

Poezii, Ziua salvării

Innominata

Posted on

Motivul n-o fi existat vreodată
Și nu aveai ce să mai ucizi oricum.
Nici clipe, nici amprente, niciodată
Mâinile prin mâine ți se scurg acum

Cu viu ecou răsună-n tot orașul
Cea din urmă atingere de unghii.
E la pământ, e mort acum ostașul
Înălțând al tău mormânt pe pârghii.

Se-ntărește sângele pe corp prelins,
Trosnesc oasele și mușchii se întind
Sfâșiindu-se după amorul stins
Al umbrelor pierdute ce pretind.