Seară bună, regrete, bine-ați revenit!
Ca de fiecare dată, ce prezență!
Vinovăție, dubii, bine-ați revenit!
Azi chiar a fost o zi plină de speranță.
Știți bine, că nu mă bucur să vă revăd,
Totuși, nu este nicio noutate,
La ora asta, venind să faceți prăpăd,
Fie la rea, sau bună sănătate.
Rugămintea mea e să nu vă obosiți,
Voi îmi deveniți din ce în ce mai dragi,
Dar fără vreo poveste nouă vă găsiți
Lăsându-mă unor sentimente vagi.
Nesfârșitul lanț al timpului continuă,
Râzând, cântând, să curgă în cascade
Și când va fi sosit clipa obicuă
Ploapele se-nchid în beznele tăgade.
Stimabile regret, amândoi știm bine,
Deseori am vizitat acele bezne
Și orice fitil mereu la fum revine
Pierzându-se-n amintiri și în bodezne.
Recunosc! Și eu doresc să ard năvalnic
Ca explozii! Și sori! Și artificii!
O plăpândă scânteie în întuneric,
Lumânări și stele și scrumul țigării.
Pe unde mai bântuiți, voi, umbrelor?
Veți afla când ușa casei se închide,
Cel din urmă urlet al flăcărilor
Uitat în pustiul nopților perfide?
Probabil că veți fi prin apropiere,
Așteptând în tihnă mâna să îmi strângeți.
Dezamăgiți de-a noastră revedere
Să plecați, să povestiți și să râdeți.
Timpul e bătrân, iar muzica tace.
Abandonați gesturile afective,
Și mâine tot până târziu veți zace.
Rămas bun, iluzii reale relative!
Viitorul e mai departe de fitil.
Auzisem fumul să îmi povestească
Printre spectrul de culori eu să ard tiptil
Aromele dulci acasă să vestească…